Localizare

Situl de importanţă comunitară ROSCI0031 Cheile Nerei – Beușnița este situat la limita sud-vestică a ţării, pe teritoriul Munţilor Aninei. Cu o suprafaţă de 37719 ha, este localizat integral în judeţul Caraş – Severin, pe teritoriul administrativ al comunelor Anina, Bozovici, Cărbunari, Ciclova Română, Ciuchici, Dalboşeţ, Lăpuşnicu Mare, Naidăş, Oraviţa, Sasca Montană, Socol şi  Şopotu Nou.

Managementul sitului: RNP ROMSILVA – ADMINISTRAŢIA PARCULUI NAŢIONAL CHEILE NEREI – BEUŞNIŢA

Accesul în sit se poate realiza:

  • Rutier:
  • DN57 Oravita – Moldova Noua urmărind indicatorul către Sasca Montană (DJ 571C),
  • DN57B care străbate situl prin partea sa nordică pe direcția Oravița-Bozovici,
  • DN58 pe direcția Reșița-Anina, de unde se poate pătrunde în sit prin partea de NV,
  • DJ571 care permite accesul în sit pe partea sud-vestică a sitului, unind localităţile Sasca – Montană şi Cărbunari,
  • DJ571G şi DJ571B care străbate situl prin partea sud -estică legând localităţiile Bozovici – Șopotu Nou,
  • Feroviar:
  • calea ferată Oravița – Anina.

Situl se caracterizează printr-un peisaj deosebit de complex şi variat, determinat de alternanţa platourilor calcaroase cu depresiuni largi, cu văi puternic adâncite şi culmi cu versanţi abrupţi, la care se asociază o gamă largă de forme şi fenomene carstice.

Rețeaua hidrografică a sitului aparține râului Nera, râu ce izvorăște din Munții Semenic de sub Vârful Piatra Goznei şi străbate zona depresionară a Munţilor Semenic, Aninei şi Almăjului. În drumul său primeşte numeroşi afluenţi, printre care Nergana, Nergăniţa, Lapuşnic, Moceriş, Bania, Coşava, Helisag, Prigor, Iablacina, Rudăria, Şopot, Valea Rea, Bei și Miniş, rezultând în final o suprafaţă bazinală de cca. 225 km2.

Un farmec deosebit îl dau sitului cele două lacuri: Lacul Dracului (lac subteran, scos la lumină prin prăbușirea bolții peșterii care îl adăpostea, cu o suprafață de 700 m2 și adâncimea maximă de 12 m) şi Lacul Ochiul Beiului (situat la o altitudine de 310 m, cu o suprafață de 284 m2 și 3,6 m adâncime maximă).

Au fost identificate 21 de habitate naturale de interes comunitar, dintre care şase sunt prioritare:

  • 3260 – Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion;
  • 3220 – Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane;
  • 40A0* – Tufărişuri subcontinentale peri-panonice;
  • 6110* – Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi;
  • 6190 – Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis);
  • 6210* – Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia);
  • 6430 – Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin;
  • 7220* – Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion);
  • 8210 – Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase;
  • 8120 – Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii);
  • 8310 – Peşteri în care accesul publicului este interzis;
  • 9110 – Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum;
  • 9130 – Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum;
  • 91E0* – Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae);
  • 91K0 – Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion);
  • 91M0 – Păduri balcano-panonice de cer şi gorun;
  • 91L0 – Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori).
  • 91Y0 – Păduri dacice de stejar şi carpen;
  • 9150 – Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion;
  • 9170 – Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum;
  • 9180* – Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene;

Speciile de interes comunitar din sit:

  • Amfibieni și reptile: buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata),
  • Mamifere: liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliac de iaz (Myotis dasycneme), liliac comun mic (Myotis blythii), liliac comun (Myotis myotis), liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi), lup (Canis lupus), urs brun (Ursus arctos), vidră (Lutra lutra), râs (Lynx lynx),
  • Nevertebrate: scoica de râu (Unio crassus), ţărăncuţă (Coenagrion mercuriale), Callimorpha quadripunctaria, rădaşcă, răgacea (Lucanus cervus), croitorul cenuşiu (Morimus funereus), racul de ponoare (Austropotamobius torrentium), Nymphalis vaualbum, calul dracului (Cordulegaster heros), cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica), melc (Theodoxus transversalis), croitor de fag (Rosalia alpina),
  • Pești: petroc (Gobio uranoscopus), zglăvoc (Cottus gobio), petroc (Gobio kessleri), boare (Rhodeus sericeus amarus), moioagă (Barbus meridionalis), dunariţă (Sabanejewia aurata), răspăr (Gymnocephalus schraetzer), fusar (Zingel streber), fâsă mare (Cobitis elongata),
  •  Plante: ouăle popii (Himantoglossum caprinum).

Activităţi posibile

  • Turism, ecoturism şi drumeţii pe traseele marcate, în special în perioada mai-noiembrie,
  • Rafting pe râul Nera, primăvara şi la începutul verii,
  • Alpinism pe traseele special amenajate,
  • Cicloturism pe drumurile forestiere,
  • Speologie în peşterile din parc (activitatea necesită echipament special şi pregătire),
  • Fotografierea şi filmarea florei şi faunei – se face cu acordul şi sub supravegherea personalului administraţiei parcului national Cheile Nerei – Beuşniţa.

Atracţii turistice

  • chei săpate de râul Nera şi afluenţi sai Miniş şi Şuşara,
  • lacuri carstice : Ochiul Bei şi Lacul Dracului,
  • cascade : Beuşniţa, Bigăr, La văioaga şi Şuşara,
  • peşteri şi avene : Plopa, Ponor, Peştera Boilor etc.,
  • pârâul Bei şi afluentul său Beuşniţa cu numeroase praguri şi cascade formate prin depuneri active de travertin,
  • situri arheologice (așezări, tumuli, necropole) datând din neolitic și epoca romană,
  • biserici și monumente din secolele XII-XX: Cetatea medievală Socolari (construită între sec. XIV-XV), Biserica fortificată (sec. XIII-XIV) şi Necropola (sec. XII-XIV) din satul Ilidia

Bibliografie

© Drepturi de autor - APM Timiș Vizitatori 126645 Realizare site WebMediaserv